Data si locul nasterii: 29 mai 1981;
Studii: A terminat ciclul liceal la Colegiul National Gh. Rosca Codreanu Barlad;
Pasiuni: poezie, arte martiale, filozofie;
Debut: decembrie 2000;
A publicat: Volumul "Pasi in intuneric" Editura Timpul, Iasi 2000;



Astept;
E mort pamantul;
Neavand rafturi;
Nefiind pasare;
In ospiciul muzicii;
Intre cer si pamant;
Traiesc?; 
Uneori...;
Soapta pasilor tai...;
Panza de paianjen; 
Ligament;
Eram...;
Nu-ti voi raspunde, iti va raspunde .... ;
EA;
Gand raftic; 
Tic-tac;
Dupa unii;
Glossa .





Astept

Astept
Pacea
Sufletului meu
Precum
Florile câmpului
Roua.

Astept
Pacea
Din care
Sã-mi
Sorb
Puterea de a
Muri.



E mort pãmântul…

E mort pãmântul dupã tine!
I-am spus râzând
de-atâta chin
Pãmântul e mortul lângã mine;
Urlând, pãmântului
mã-nchin.

Si mã rãsfir în mii de fire
Si mã sufoc cu amintiri
Mireasã ai, dar nu esti mire
Decât strãvechii noastre firi.







Neavând rafturi

Ghicesc
Cãile vietii,

Zãresc
Cãile mortii,

Trãiesc
Cãile inimii

Astept
Cãile sufletului,

Rãtãcesc
Prin
Cãile mintii,
Neavând rafturi.



Nefiind o pasãre

Cutitul limbii altora
cunoaste
Carnea sufletului meu
Precum cunosc
Eu
Raftul suspendat
de emotie
Pe valsul vocii tale.
Nefiind o pasãre
zborul meu nu cunoaste
limba vântului.







În ospiciul muzicii

În ospiciul muzicii
Nebunii mor
cântându-si
Rafturile sarace.
Fiecare învie
a treia zi.
Dupã autopsie
gãsesti
Rafturi bogate
în
cântece de lebadã;
Altfel de ce-ar mai
muri
nemuritorii?
Trupurile vechi
le lasã
la morgã,
Si umbrã dezbrãcati
prin
40 de zile.
Cãutându-si o nouã
gamã
de-mbrãcat,
Unii calcã
drumuri cãlcate
Unde gãsesc haine
din belsug,
Dar nici una
mãrimea
potrivitã.


Între cer si pamânt

Între cer si pãmânt nu e nimic.
De fapt ar fi ceva: nimicul…
Nimicul ce uneste cerul de pãmânt printr-o picaturã de rouã, nimicul ce
cunoaste limba vântului si a cãrui limbã gustã saliva norilor, iar când
ploaia coboarã-n ochii tãi moare cãzând în mine.
Între cer si pãmânt e o buzã.
Buza ce uneste Paradisul de Infern printr-un sãrut, buza ce mãnâncã
spinii rozelor si a cãrei spini sunt mâncati de trandafirii iubirii noastre,
buza ce coboarã-n mine sã-ti sãrute ochii.
Între cer si pãmânt e un raft.
Raftul pe care ne-am asezat iubirea.
Între cer si pãmânt esti tu.







Trãiesc?

Trãiesc !
În mine vânturile turbate-si au lãcasul,
dar…
Trãiesc ! Trãiesc…
Desi sufletu-mi întemnitat în viata-mi

Blestema
Zilele cu care m-am nãscut.
Trãiesc,
Desi mor în fiece clipã;
Cãci --- vai ! --- mor
Trãindu-mi clipele
Ce au
Gust amar de vesnicie.



Uneori

Uneori simt cum urlã sângele
si doare dorul;
Un dor de stele, de petale si de
buze, iar uneori,
Când buza de pe ram sãrutã
fruntea apusului
Si nadirul mãnâncã
zenitul,
Dorul de vid coboarã din
tine în noi
Si simt lumina cu cei trei ochi
de la capãtul vietii.
Calea cãtre culme e doar un
colt...
Din tine, din noi,
din floarea de colt sãditã
în ochiul
ce priveste dincolo
de luminã,
dincolo
de întuneric,
acolo
unde ne vom regãsi.






Soapta pasilor tãi

Soapta pasilor tãi
ucide cântecul vântului;
Beat de dorul ucigasului ,
mãnânc petalele noptii
si adorm cu ruga
rãsãritului pe buze.
Pe patul din mine gãsesc
Urma trupului tãu,
Mlãdiu ca o floare de
Zenith.
Cãnd visul se plictiseste de
mine,
Te-aud venind.
Asa cã tot ce am
E doar
Soapta pasilor tãi.


Pânzã de paianjen


Creierul meu e-n irisi
Sânul tãu în creier
si lumina în urechi.
Mâna ta are opt picioare
si e scurtã ca viata
unui sinucigas ,
n-ajunge pânã-n mine.
Talpa ta de opt palme
E între mine si
iubirea ta
Si n-o pot alunga cu
toti liliecii
Din castelul galbenului
Astept, trist, viata mea
e-n talpã
Si cât mâna
ta.





Ligament

Lupul gândeste cu stomacul,
Broasca viseazã cu genunchii,
Sarpele fuge ajutat de aripi,
iar omul
E pasare cand
în genunchi
Îsi roagã
stomacul
Sã zboare ca
sarpele,
Sã nu-l supere reumatismul.
Cãt despre lup,
acesta e doar un
ligament.



Eram ….

Eram o frunzã ce toamna

coboarã în tine
sã vadã rãsãritul
viselor desculte,
sã mãnânce roua
asteptãrilor
din cupa nectarului
timpuriu.
Acum… acum sunt doar
o buzã
ce priveste
apusul viselor
împlinite
prin resemnare…



Nu-ti voi rãspunde,
Îti va rãspunde…


Zãbovit pe crengile tãcerii,
Pãunul vidului
Asteaptã.
De mã vei întreba,
Nu-ti voi rãspunde
Cu
Pene multicolore.
Cât despre creangã,
O vei gãsi în tine.




EA

Galopul calului fãrã picioare
e hieroglifa din
marginea vietii.
EA e un nume frumos
si unic,
Stãpân absolut dar neputincios
cãci desi buzele ei
cu gust de vânt
Au mâncat picioarele hieroglifei
Zborul calului fãrã aripi
Va dormi sub perna vietii
doar atât timp
cât EA
E un nume absolut, frumos
si unic.



Gând raftic

Gãsit pe un colt de umbrã veche
Amnarul focului dintai
Uitat pe pernã, sub ureche
Te sfatui ca sã rãmâi.

Si ai rãmas ; sãrmanã buzã
Lâng-un sãrman într-o ureche
Ce ieri vedea în tine muza
Iar azi un colt de umbrã veche.



Tic-Tac

Clopotele bat în timpanul cãrunt al vremii;
Bãtrânul timp sade culcat în racla
Cea roasã de ploi si furtuni
A pãmântului.

Pe pieptul sãu cresc munti cu plete ninse;
Sângele sãu cristalin se revarsã peste câmpii
Pline cu flori de
"Nu mã uita".

Clopotele bat; oamenii dãntuie neluându-le în seama,
Ascultând doar de ritmul indrãcit
Al bãtrânului:
"Tic-tac, tic-tac".




Dupã unii

STIINTA
S-a nãscut din mila curiozitatii.
CURIOZITATEA
S-a nãscut din mila Sarpelui.
SARPELE
S-a nãscut din mila DOMNULUI.

DUPÃ UNII
DOMNUL
S-a nãscut din mila omului.



Glossã

Din cupa timpului se scurg
Ba rãsãrit, ba un amurg,
Stãpânul Timp surâde blând,
Clipã dupã clipã adunând.

Si zilele ce-mi par a fi
Nuantate in culoarea gri,
Create de un Demiurg
Din cupa Timpului se scurg.

Doar o domnitã mai privea
Cu ochiul ei, precum o stea,
Cãlare pe un nobil murg,
Ba rãsãrit, ba un amurg.

Cãci oamenii nu stiu decât
De cultul lor pentru urât.
Vãzându-i astfel tot plângând,
Stãpânul Timp surâde blând.

El stie cât de inutili sunt toti,
Fie ei sfinti, sau fie hoti;
Astfel petrece numãrând,
Clipã de clipã adunând.

Clipã de clipã adunând,
Stãpânul Timp surâde blând.
Ba rãsãrit, ba un amurg,
Din cupa Timpului se scurg.