Data si locul nasterii: 4 iulie 1986;
Studii: ciclul gimnazial complet la scoala generalã nr.11 George Tutoveanu;
Ocupatie: elevã în clasa a X-a la Liceul Teoretic Mihai Eminescu; 
Pasiuni: literatura; 
Debut: "Cronica"-Iasi, 1999;



Poezii: 

Fãrã valoare;
Toamnã tarzie;
Cheia usilor mele e la tine;
Doliu. 



Fãrã valoare 

Întuneric. Stai culcat pe patul tare,
vorbesti în soaptã cu mãsuta de lemn,
îi povestesti de tine, despre ceea ce simti.
Esti linistit, îti rãspunde tãcerea din mãsuta de lemn
Te frãmântã mii de gânduri,
dar îti place sã crezi cã esti calm.
Pesimistule, te-am auzit plângând în somn,
pânã si somnul ti-e amar! 
Prefãcutule, tu-mi oferi sfaturi optimiste,
mã înveti sã cred în sperante!
Ce stii tu de ele? Nu bãnuiesti cã eu te cunosc...
Luminã. Stai în fata oglinzii.Râzi.
Râsul te înneacã, tusesti, plângi...
Te-am auzit. Îmi place cum te contrazici!?
Trãiesc prin tine. Te admir. Te critic... 

- august 2001- 


Toamna târzie

Suflet de ceara alba, sa topesti încet sentimentele,
Aduti aminte ca ti-am împartasit pahare de gânduri cu 
arome de cafea neagra
Banca aceea de lemn cunoaste tot parfumul cuvintelor
Iar ma opresc pe aleea pustie de castani cu gust de regrete
Nu mai râzi de la fereastra închisorii privindu-ma langa 
copacii dezbracati

Tu, suflet de ceara alba, sa alungi încet visurile albastre
Acolo, în multimi de frunze moarte, pe cararile cu zâmbet
Cumpara-mi primii fulgi de gheata, sa mi-i asterni pe frunte
Uita ca arzi încet multimi de frunze moarte la poala unei 
vieti pierdute.

=octombrie 2001=




Cheia usilor mele e la tine 

Ti-am pãtruns cu mâinile negre în aleea nedefinitã a sufletului
L-am modelat dupã tipare, atingând lemnul alb
I-am dat culoare pentru a se naste, a trãi, a muri.

Îmi oglindesc pasii negri în umbra umbrelor tale
Îmi caut somnul, dar fantoma albã din noi doarme adânc
Ochii mei vegheazã cãci cheia usilor mele e la tine...

-octombrie 2001-




-Doliu- 

Nu mi-ai scris numele pe frunzele copacilor
în ziua aceea neagrã de toamnã.
Îmi îngropasem sufletul, mort pentru a treia oarã. 
Îi purtam doliu, sperând cã nu va învia...
Din ochii mei plânsi, înghetati în durere
a nins cu fulgi rosiatici de zãpadã
peste sicriul alb din pãdurea infometatã de viatã.

-6 noiembrie-